Nu ma atinge-ma ( Touch Me Not ), regia Adina Pintilie cu Laura Benson , Tómas Lemarquis , Christian Bayerlein, Grit Uhlemann, Hanna Hofmann, Seani Love, Irmena Chichikova, Rainer Steffen, Georgi Naldzhiev , Dirk Lange.



In primul rand,  Nu ma atinge-ma ( Touch Me Not ) vine cu Ursul de Aur obtinut la Berlinala 2018 si asta nu e deloc putin.
In al doilea,  nu a fost proiectat decat ocazional prin Romania, premiera avand loc abia undeva prin martie  a.c., dupa ce filmul a terminat de colindat festivalurile europene, ceea ce mi se pare oarecum jenant pentru cinefilul roman, dar marketingul dicteaza. Pe net, a ajuns abia de curand.
Nu in ultimul, a beneficiat de o publicitate negativa en-gros printre  toti romanasii pareristi ( gen Dan Negru citat mai jos ) care desigur habar nu au avut despre film decat din trailers si niscaiva poze.

Bagati-va “Ursul de aur” in fund ! Daca as posta aici imagini din film, FB mi-ar dezactiva contul. O femeie incearca sa-si vindece frigiditatea platind un barbat sa se masturbeze in fata ei. Si ala sta si se masturbeaza. Iaca filmu’. Stiu, nu inteleg eu masturbarea ca arta.Dar toti “Ursii de Aur” fac sali goale de cinema,filme ieftine cu curve si injuraturi vandute fraierilor drept arta. Pe piata libera sunt falimentare, n-au public. Bagati-va “Ursii” in fund !

Acum, e cert ca daca esti un mitica ragaind satisfacut bagand pe gat sprituri intre piftie si sarmale  in timp ce priveste la Revelioanele "vedetei" Negru Dan, e posibil sa il iei in serios. Altfel nimeni nu a auzit de baiatul asta cu pretentii de critic in afara granitelor tarisoarei.
Revenind : ce-ar fi de spus la modul serios despre filmul Adinei Pintilie ? Ca este o provocare interesanta, film foarte bine facut dar,  la fel ca multe alte pelicule romanesti din ultimii ani, destinat aproape exclusiv juriilor festivalurilor internationale dar nu si publicului larg. De altfel dialogurile, in romana , germana sau engleza subliniaza caracterul multi-cultural al acestei pelicule / excursie in intimitatea si/sau eliberarea sexuala a cuplurilor, despre contradictia dintre nevoia si frica de intimitate.
Ce i-ar lipsi ? O anume doza de umor pe care o putem gasi la alti regizori  exploratori ale acelorasi  teritorii tabu ( un Von Trier in "Nymphomaniac" ) , dar la nu si la Pintilie, filmul devenind oarecum 'plat' in absenta umorului. Ori daca sectiunile in stil cvasi-documentar ( Laura & Christian alaturi de cei doi prestatori sexuali ) sau cele despre terapia de grup trezesc interesul, restul filmului pune la incercare rabdarea, fiindca 125 de minute sunt lungi chiar daca sunt pline de sex oarecum explicit si nuditate frontala... 😉
Bref : 7,5* plus felicitarile datorate  succeselor externe. Dar doar acum vom putea ( eventual ) discuta  despre incasarile interne...
P.S.
Pudibonzii si fanii familiei traditionale ar fi bine sa se abtina de la vizionare, nu e pentru ei.